..și au trecut și examenele de la Tonitza.. multă lume si pestriță ... copii centrifugați inconjurați de părinți care cer mult prea mult de la ei .. timorați și speriați că nu vor ajunge la așteptările părinților .. sau mai rău: înverșunați pe concurenții lor, tot copii de 10 ani, doar așa pentru că părinții le-au explicat că ceilalți sunt dușmanii de moarte și că din cauza lor iși pot rata viitorul...
Am stat 4 ore ieri si 3 ore azi la poarta liceului Tonitza și vă mărturisesc că m-am îngrozit de cum pot gândi unii părinți și în același timp m-am bucurat că nu sunt ca ei ...
Am văzut copii care se uitau la mine și la fata mea Anca cum ne încurajăm una pe alta și cum îi spuneam că este bine dacă nu intră anul acesta , că va cunoaște metodele și cerințele anul viitor , că totul este numai o experiență de viață și am vazut în ochii lor cum tânjesc după o vorbă bună...
Nu suntem o generație de părinți înțelegători, am fost și suntem în continuare o generație de sacrificiu și nu realizăm asta .. nu vedem că frustările noastre se răsfrâng asupra copiilor noștri, pe care îi vrem perfecți ...
Mi-era rușine și milă de ceea ce am văzut și am încercat să mă conving că eu nu sunt așa.
Sper din tot sufletul că puiul meu de om nu simte ce am văzut în ochii celorlalți copii... teamă.
Altfel spus eu zic că a fost bine, cel puțin pentru fata mea, care era liniștită și senină și nu-și făcea nicio grijă când a ieșit de la examen.
Vă salut într-o zi caldă, cu soare mult și nu uitați, când cereți ceva copilului imaginați-vă ce ar fi fost dacă erați în locul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu