Bibliografie de clasa aVa

Enigma mea a început săptămâna asta când fata mea mi-a întins o listă cu cărți pe care le are de citit în vacanță. Mă uit peste hârtie, îmi storc creierii să-mi aduc aminte dacă am citit ceva din ce este pe acolo sau nu și încep să caut mai întâi prin bibliotecă, apoi pe la mama, întreb și pe la servici colegele pentru ca în cele din urmă să le comand pe majoritatea pe net.
Adevărata dilemă în capul meu a aparut când am citit în fugă una dintre nuvelele pe care trebuia să le citească ea. Poate din curiozitate, poate doar ca să o pot controla pe ea dacă a citit sau nu, pur și simplu așa am simțit atunci.
GROAZĂ!! tot cu animale moarte, tot cu copii singuri și fără mamă, tot cu subiecte terifiante despre care speram să nu mai ajung să citesc decât în seria Rodica Ojog Brasoveanu. Măcar ar fi fost alegerea mea și măcar nu aș mai fi avut 10 ani, măcar 18 ani.
După părerea mea, astfel de cărți ar trebui să poarte cerculețul acela cu 18 - interzis copiilor sub 18 ani.
Și mă întreb acum, om mare cu copii mici, ce e mai șocant? Jocurile gen: Counter strike, happy wheels sau minecraft cu monștri, zombi, arme, împușcături, strategie și animale sălbatice cu imagini standard pe care le văd copiii zilnic și cu care se joacă toți? (recunosc că și eu, ca mamă, am blamat astfel de jocuri)
sau o generație întreagă care a fost forțată să citească, să-și pună mintea la contribuție și să-și imagineze cum o mamă își lasă copiii în vârf de munte și cum îi mănâncă vulturii bucată cu bucată (vezi La vulturi - Gala Galaction), sau cum un tată își obligă copilul să privească cum e omorâtă o căprioară și cum îi scoate inima  pentru ca în final să îl oblige să mănânce din animalul omorât iar copilul spune la sfârșit ”Plâng. Mănânc şi plâng. Mănânc!”.
Era să uit: vă aduceți aminte de Puiul de Alexandru Brătescu Voinești - cu puiul rănit pe care mama lui îl lasă să îl mănânce câinii și el strigă după ea ”Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!”?
Nu mai vorbesc de lecturile din liceu cu închisorile comuniste și ororile petrecute acolo sau cu țăranii săraci care sunt nedreptățiți și flămânzi și ajung să-și dea în cap de foame.
”Adam si Eva” de Liviu Rebreanu nu ne dădeau și nouă să citim..... NU! Noi trebuia să visăm noaptea urât că televizor oricum nu aveam să vedem și altceva..

Am ajuns la 35 de ani să citesc cărți pentru adolescenți, poate mai am o șansă să-mi revin...
Iar copiii, eu i-aș lăsa în pace oricum sunt mult mai dezvoltați ca noi și nu au cum să nu se descurce..
Cu speranța că poate vor ajunge și ei să citească ceva, orice.....

Respect