Vine vara.... când?

Iar plouă!
Simt cum au început să-mi curgă picături pe oase. Mă simt ca și cum aș fi ieșit din baie mai tot timpul.
Suntem în luna Iulie aproape și încă nu am reușit să scăpăm de pantofi. Rochițele și bluzele subțiri stau pe umeraș așteptând cuminți să iasă soarele. Nici gând.
Toate anotimpurile parcă s-au deplasat cu totul. Primăvara este abia în Iunie iar de nins ninge, de ani buni, abia în februarie. În ritmul ăsta ajungem să ne cumpărăm sandale cu reni și maieuri cu pomi de crăciun. O să fie simplu. Nu o să mai tânjim după filmele americane de prost gust în care fete blonde în bikini umblă pe plajă cu căciulițe de crăciunițe. În curând o să mă duc să petrec Crăciunul la 2 Mai nu la Bușteni.
Să mai zicem noi ceva de americani, că noi românii avem o vorbă: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se împlinească. Mă gândesc profund cum ar fi  niște insule cu palmieri în mijlocul Mării Negre eventual niște rechini sau și mai frumos vreo 2-3 tornade sau chiar niște măslini ici - colo, ar fi mai simplu de plecat în concediu....
Cineva să-i spună vremii că aici e București nu Londra!

Soare

Bad day or just stupid people

Sau cum s-ar spune : azi nu ar fi trebuit să mă dau jos din pat.
Sincer nu știu ce e mai rău: să observi că oamenii nu sunt cum îi știai sau pur și simplu să-ți dai seama că te-ai înșelat tu de la bun început în privința lor.
Clar este că nu poți avea o zi perfectă, adică să le ai pe toate. Ori n-ai bani, ori se găsește cineva să-ți vorbească urât și sfidător, ori te-a prins ploaia fără umbrelă … sigur se găsește ceva sau cineva să-ți strice ziua.
GATA! De azi m-am hotărât să învăț să ignor, să dau importanță numai lucrurilor care contează cu adevărat pentru mine. Nu știu încă cum voi face asta, sper să am suficienți prieteni care să mă susțină și să mă ajute, suficientă memorie să-mi aduc aminte ce contează de fapt în momentele de criză, suficientă prezență de spirit și astfel să trec, în ciuda celor care mă enervează, peste încă o zi numai bună de stat în pat nu de mers la servici.

Și azi e abia miercuri.

Salut

Bibliografie de clasa aVa

Enigma mea a început săptămâna asta când fata mea mi-a întins o listă cu cărți pe care le are de citit în vacanță. Mă uit peste hârtie, îmi storc creierii să-mi aduc aminte dacă am citit ceva din ce este pe acolo sau nu și încep să caut mai întâi prin bibliotecă, apoi pe la mama, întreb și pe la servici colegele pentru ca în cele din urmă să le comand pe majoritatea pe net.
Adevărata dilemă în capul meu a aparut când am citit în fugă una dintre nuvelele pe care trebuia să le citească ea. Poate din curiozitate, poate doar ca să o pot controla pe ea dacă a citit sau nu, pur și simplu așa am simțit atunci.
GROAZĂ!! tot cu animale moarte, tot cu copii singuri și fără mamă, tot cu subiecte terifiante despre care speram să nu mai ajung să citesc decât în seria Rodica Ojog Brasoveanu. Măcar ar fi fost alegerea mea și măcar nu aș mai fi avut 10 ani, măcar 18 ani.
După părerea mea, astfel de cărți ar trebui să poarte cerculețul acela cu 18 - interzis copiilor sub 18 ani.
Și mă întreb acum, om mare cu copii mici, ce e mai șocant? Jocurile gen: Counter strike, happy wheels sau minecraft cu monștri, zombi, arme, împușcături, strategie și animale sălbatice cu imagini standard pe care le văd copiii zilnic și cu care se joacă toți? (recunosc că și eu, ca mamă, am blamat astfel de jocuri)
sau o generație întreagă care a fost forțată să citească, să-și pună mintea la contribuție și să-și imagineze cum o mamă își lasă copiii în vârf de munte și cum îi mănâncă vulturii bucată cu bucată (vezi La vulturi - Gala Galaction), sau cum un tată își obligă copilul să privească cum e omorâtă o căprioară și cum îi scoate inima  pentru ca în final să îl oblige să mănânce din animalul omorât iar copilul spune la sfârșit ”Plâng. Mănânc şi plâng. Mănânc!”.
Era să uit: vă aduceți aminte de Puiul de Alexandru Brătescu Voinești - cu puiul rănit pe care mama lui îl lasă să îl mănânce câinii și el strigă după ea ”Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!”?
Nu mai vorbesc de lecturile din liceu cu închisorile comuniste și ororile petrecute acolo sau cu țăranii săraci care sunt nedreptățiți și flămânzi și ajung să-și dea în cap de foame.
”Adam si Eva” de Liviu Rebreanu nu ne dădeau și nouă să citim..... NU! Noi trebuia să visăm noaptea urât că televizor oricum nu aveam să vedem și altceva..

Am ajuns la 35 de ani să citesc cărți pentru adolescenți, poate mai am o șansă să-mi revin...
Iar copiii, eu i-aș lăsa în pace oricum sunt mult mai dezvoltați ca noi și nu au cum să nu se descurce..
Cu speranța că poate vor ajunge și ei să citească ceva, orice.....

Respect

Turnul de Simon Toyne

Și am terminat și Turnul de Simon Toyne. Previzibil. Film  american. El o iubește pe ea, ea îl iubește pe el, toți băieții răi mor și majoritatea băieților buni scapă. Parcă un pic de dramă nu i-ar fi stricat sfârșitului. Tensiune este până la capăt dar pentru cine a așteptat un an întreg al treilea volum  mergea un pic mai multă acțiune și mister. Ori așteptările mele au fost prea mari ori cunoșteam prea bine personajele oricum este o trilogie frumoasă și merită citită poate și numai pentru relaxare.

Timp Liber ..

Lady or fake?

Cum faci să treci cu vederea un lucru care te deranjează în educația celor din jur?
Concret.
De mică încerc să fiu o ”Doamnă” sau cel puțin să ajung una. Așa m-a învățat mama mea. Dacă vrei să fii respectată trebuie să respecți oamenii din jurul tău dar mai ales pe tine însăți. Nici nu aveți idee cât de greu poate fi. Încercați numai o zi să aplicați normele bunei-cuviințe societății în care trăim și o să înțelegeți ce vreau să spun.
Încearcă într-o dimineață, în lift, să dai bună dimineața colegilor și ei să te ignore iar tu să-ți păstrezi calmul și zâmbetul pe buze, doar ești o Doamnă.
Sau și mai frumos să afli că tocmai ești pe punctul de a fi dată afară pentru că alții au greșit iar tu să-ți păstrezi cumpătul în așa situație de criză, doar pentru că ești o Doamnă.
Are mașină și nu își ia carnet doar ca să aibă șofer, își face toate hainele la comandă, dă ordine afectată tuturor, nu iese din casă nemachiată chiar dacă stă la curte și găinile îi aleargă printre picioare dar nu știe să zică „te rog” sau „mulțumesc”, nu respectă pe nimeni, vorbește urât cu toată lumea din jur și asta doar pentru că „sunt o Doamnă iar eu nu trebuie să fac asta pentru asta te-ai născut tu!”. Desconsideră și subestimează omenirea înconjurătoare doar ca să fie altfel. Profită de bunătatea și bunul-simț al celorlalți din simplu motiv că este „cineva”.
Cum facem să ocolim astfel de persoane și cum să nu ajungem ca ele? dacă aflați să-mi spuneți și mie. Am senzația că nu reușesc să găsesc echilibrul între a fi cine vreau să fiu și a nu pica în patima criticii. O Doamnă nu bârfește, nu critică, nu comentează alte persoane, își vede de treaba ei fără a se implica în probleme care nu o privesc și cu atât mai mult în problemele altora și mai ales acceptă cu demnitate situațiile critice pentru că nu se cade altfel. Și atunci cum să fac?
Eu încerc să îmi urmez calea și asta îi învăț și pe copiii mei.
Dă-mi Doamne putere să trec ușor pe lângă astfel de oameni că dacă aș avea o clipă de rătăcire simt că aș scoate ochii cuiva și as părui prima ciufuțenie care mi-ar ieși în cale și m-ar călca pe bătături.
Că doar sunt o Doamnă!
Respect

Ce mai gatesc saptamana asta?

Buna fetelor!
M-am hotărât ca începând cu săptămâna asta să vă împărtășesc ce gătesc eu în fiecare săptămână pentru ”ai mei”.
Nu încerc să conving pe nimeni să mănânce într-un anume stil sau un anume fel de mâncare dar sunt convinsă că de multe ori v-ati pus întrebarea: Azi ce mai gătesc?
Săptămâna asta pot să vă amintesc că este timpul numai bun pentru culesul frunzelor de viță de vie.
Astfel spus duminică am făcut, în speranța că voi avea măcar 3 zile de mâncare:
- sărmăluțe în foi de viță
- spanac cu ouă
- cartofi cu cârnăciori, brâză și ouă la cuptor, un fel de cartofi frantuzești adaptați la ceea ce am eu prin frigider.

Nu cred că o să țină prea mult dar dacă îmi mai vin idei vă țin la curent.
Promit că în scurt timp voi începe să pun si rețete. (încercate și mâncate).

Spor și timp liber

"Abonatul GSM apelat nu poate fi contactat"

 Când a sunat ceasul de dimineață nu prea realizam nici ce zi este. Am deschis ochii incet.. încet și am observant cu uimire că trecusem cu o jumătate de oră peste timpul meu pretios de dimineață. Ajung în bucătărie și observ cu stupoare că am uitat să pornesc ceasul de la filtru de cafea, deci nu voi bea cafeau la care visam ci va trebui să mai aștept 5 minute … e mai bine.. poate până atunci vine și apa caldă.. vecinii mei se trezesc după mine ..

Mă uit pe geam cu cana de cafea în mână și văd că stă să plouă. Mirific. Tocmai îmi călcasem cămașa albă și o fustă.. Nu-i nimic, îmi iau iar blugii..

Într-un sfârșit ies pe ușă și îmi dau seama că plouă de-a binelea iar umbrela este în mașină. Nu-i bai mare, tocmai mi-am întins părul și o să mă încrețesc pînă la servici.. asta e!

Pornesc motorul și vreau să șterg parbrizul AHA – nu mai am apă, ce drăguț! și mai și plouă…

Ajung în sfârșit la birou  iar am întârziat – toate semafoarele erau pe roșu normal, șefu` tocmai a ieșit din sala de ședințe și se uită la mine, zâmbesc ca femeia la volan și mă grăbesc să ajung în birou, am o grămadă de mail-uri de trimis.

Ați ghicit: nu merge netul. O ședință neprevăzută îmi strică planul pentru ziua de azi, nu o să mai apuc să termin actele. La ora 16,45 vine sefu` cu o chestie urgentă pentru mâine.  Trebuie să ajung repede acasă, mă așteaptă fiica mea cea mare cu un referat de făcut. Ajung acasă.  Nu am apucat să iau pâine poate mai am dar nu, nu mai este deci ar trebui să pun mașina repede să facă. Nu mai am drojdie. Renunț. Dau drumul la apă în baie să fac un duș. Apa caldă se încăpățânează să nu vină. Nu-i nimic. Mai aștept.

În sfârșit ajung să fac duș. La ușă strigă fata mea : dacă i-am luat hârtie glasată că are de făcut un proiect. Îi răspund că nu. Se enervează că nu o ajut niciodată, că nu mă gândesc la ea, tocmai i-am adus teme pentru referat dar se pare că nu contează, trântește ușa la ea în cameră.

Termin dușul și mă duc s-o împac. Se joacă pe tabletă și nu se uită la mine. Nu mai pare supărată. O întreb ce face și îmi răspunde că bine, că proiectul era pentru vineri și a uitat, iar azi e abia marți. O pup pe frunte și mă îndrept spre dormitor. Mi-aduc aminte că am rufe în mașină și schimb direcția spre balcon să le intind dacă le las acolo nu le mai calcă nici mama-mare. Ud și florile că sunt ”scarry” și sper să ajung să mă bag în pat. Sună telefonul. E tati. Îmi spune că întârzie, normal, și să scot cheile din ușă. Asta e. Acum chiar că mă bag în pat. Mă doare spatele de mor și încă nu știu dacă eroul principal a murit sau nu. De două zile mă chinui să aflu și nu apuc să citesc mai mult de o pagină. Mă întind în pat. Nu mai pot. Aș spune cuiva dar cui?

Se spune că atunci când ești copleșit dacă spui cuiva te simți mai bine. E ora 11.00. Lumea doarme la ora asta. Oare cât o fi ora in Finlanda? Dacă o sun acum mă înjură? E prietena mea și aș suna-o să-i povestesc ei ce zi urâtă și îngrozitoare am avut. Îmi fac curaj și pun mâna pe telefon. Caut în agendă numele ei, de când cu agendele nu mai rețin nici un număr, și apelez.

Pun telefonul la ureche și aștept. Mă uit iar la ecran , se mai întâmplă să uit să apelez, zice că apelează dar nu se aude nimic.

Aștept…. nimic

Aștept …. numai de nu ar dormi.

Mă las pe spate și închid ochii.

Aștept … ”abonatul GSM apelat nu poate fi contactat”.

Adorm

Cactus la servici

 

Iată ce am adus anul trecut la birou. E simplu dar , culmea, mie nici nu-mi plăceau cactușii, dar mi-a spus cineva că aceste plante nepretențioase, care nu vor multă atenție, atrag emoțiile negative. Nu știu dacă a avut efect dar de câte ori mă enervam sau aveam prea multe pe cap mă apucam să pigulesc cuminte pământul și nici nu bănuiți ce efect poate să aibă?!

Așa că, fetelor, cumpărați un pui de cactus și chiar dacă nu o să calmeze nervii șefilor și nici toanele colegelor, vă va face plăcere să credeți că el este cel care se ocupă de zen-ul zilnic.

 

 

Maxima zilei

Deștepții sunt deștepți nu pentru că s-au născut așa, ci pentru că au învățat să învețe. (Tudor Octavian)

"Ingredientele Iubirii" de Nicolas Barreau

Este ultima carte pe care am terminat-o azi. Nu vă așteptați la aventură si mistere, nu, n-o să găsiți așa ceva dar...
..este numai bună pentru o pauză între două cărți despre mistere biblice și relicve nedescoperite, spirite malefice și comploturi la nivel înalt. Cu un pic de dragoste, un pic de mister, și umor Nicolas Barreau o aduce în prim plan pe  Aurelie Bredin, proprietara unui restaurant mic și cochet de pe Rue Princesse, care tocmai s-a despărțit de iubit și nu-și mai găsește liniștea. Într-o dimineață deprimantă de noiembrie se refugiază într-o librarie de pe Ile Saint-Louis, unde dă peste o carte fascinantă și misterioasă ai cărei protagonisti sunt chiar ea și micul său restaurant cu fețe de masă cadrilate. Răvășită, Aurelie iși propune să îl cunoască pe enigmaticul autor al cărții, însă toate eforturile ei sunt zădărnicite de editorul Andre Chabanais. Însă ce nu știe Aurelie e că întâlnirea aceea îi va schimba complet viața, pentru că lucrurile nu stau deloc așa cum și-ar fi închipuit ea.
Vă sfătuiesc să nu o evitați, e usoară și liniștitoare și numai bună pentru serile în care vrei să te relaxezi și să uiți de ziua grea care tocmai a trecut.

Lectură plăcută și mult timp liber

Tonitza iar....

..și au trecut și examenele de la Tonitza.. multă lume si pestriță ... copii centrifugați inconjurați de părinți care cer mult prea mult de la ei .. timorați și speriați că nu vor ajunge la așteptările părinților .. sau mai rău: înverșunați pe concurenții lor, tot copii de 10 ani, doar așa pentru că părinții le-au explicat că ceilalți sunt dușmanii de moarte și că din cauza lor iși pot rata viitorul...
Am stat 4 ore ieri si 3 ore azi la poarta liceului Tonitza și vă mărturisesc că m-am îngrozit de cum pot gândi unii părinți și în același timp m-am bucurat că nu sunt ca ei ...
Am văzut copii care se uitau la mine și la fata mea Anca cum ne încurajăm una pe alta și cum îi spuneam că este bine  dacă nu intră anul acesta , că va cunoaște metodele și cerințele anul viitor , că totul este numai o experiență de viață și am vazut în ochii lor cum tânjesc după o vorbă bună...
Nu suntem o generație de părinți înțelegători, am fost și suntem în continuare o generație de sacrificiu și nu realizăm asta .. nu vedem că frustările noastre se răsfrâng asupra copiilor noștri, pe care îi vrem perfecți ...
Mi-era rușine și milă de ceea ce am văzut și am încercat să mă conving că eu nu sunt așa.
Sper din tot sufletul că puiul meu de om nu simte ce am văzut în ochii celorlalți copii... teamă.

Altfel spus eu zic că a fost bine, cel puțin pentru fata mea, care era liniștită și senină și nu-și făcea nicio grijă când a ieșit de la examen.

Vă salut într-o zi caldă, cu soare mult și nu uitați, când cereți ceva copilului imaginați-vă ce ar fi fost dacă erați în locul lor.

Stiati ca..

Ciocolata. 

Stiati ca...

... cultivarea arborelul de cacao este atestata documentar inca din anul 1100 i.Hr.? Populatiile stravechi, precum Maya si Azteca, cultivau cacao din care isi preparau apoi diverse bauturi.

.. ciocolata adevarata contine atat unt de cacao (partea grasa) cat si pudra de cacao (partea non-grasa)? De aceea, specialistii considera ca ciocolata alba nu se califica pentru a fi denumita “ciocolata” (ciocolata alba contine doar unt de cacao, nu si pudra de cacao).

... ciocolata este recunoscuta pentru calitatile benefice sanatatii pe care le are? Astfel, este demonstrat ca, mancata in cantitati moderate, ciocolata reduce presiunea arteriala si numarul de radicali liberi dar ajuta si la imunatatirea nivelui de serotonina din creier (serotonina este hormonul asociat cu starea de fericire).

Coasta de Fildes este cel mai mare producator de cacao din lume? Aproximativ 43% din productia mondiala de cafea provine de aici. Coasta de Fildes este, totodata, si unul din cei mai mari exportatori de ulei de palmier.

...aproximativ 90% din fermele producatoare localizate in Coasta de Fildes utilizeaza in productie diverse forme de sclavagism? De aceea, unii producatori de ciocolata au introdus conceputul de “Schimb corect” (Fair Trade) iar fermele producatoare parte a acestui acord primesc o remuneratie mai mare.

Maxima zilei

Cele trei "adevaruri" ale studentului sunt: 1. "Maine ma apuc de invatat!" 2. "Maine ma las de fumat!" 3. "Hai cu mine in camera ca nu-ti fac nimic!" La studente se schimba ultima: "Lasa-ma, ca sunt virgina!"!

Stiati ca..

Animale Matusalemice

despre un exemplar al speciei Balaena mysticetus, sau Balena de Groenlanda, se afirma ca ar fi trait 211 ani? Sursa nu este inca verificata dar, daca informatia s-ar dovedi adevarata, respectiva balena ar deveni cel mai in varsta mamifer din lume.

Cercetatorii au descoperit exemplare ale micutilor arici de mare care au trait peste 200 de ani? Intalnite in Oceanul Pacific, aceste fiinte traiesc pe fundul apei, in zone stancoase, cu putine valuri si materii solide (nisip, pamant etc).

Tu`i Malila, o testoasa din specia Geochelone radiata, este cea mai batrana testoasa din lume? Totodata, ea este si cel mai batran exemplar din categoria reptilelor gasit pana acum de cercetatori. Ea a murit la varsta de 188 de ani si a apartinut familei regale din statul Tonga, fiind o donatie din partea capitanului britanic James Cook.

In Ianuarie 2009 un homar urias, botezat George de catre angajatii City Crab and Seafood, un restaurant din New York care a carui mascota era, avea 140 de ani conform expertilor? El a fost aruncat inapoi in mare dupa interventia activistilor PETA.

Charlie, femela de macau galben-albastru despre care se presupune (fals) ca a apartinut lui Winston Churchil (fostul premier al Marii Britanii), s-a nascut in 1899? Astfel, ea (sau el dupa prenume) ar fi cel mai longeviv membru al speciei sale. Charlie este vestit/a pentru sloganurile anti-naziste obscene pe care le rostea.

Maxima zilei

Dumnezeu a dat femeilor trei calitati: frumusete, intelepciune, fidelitate; punand conditia ca nici-o femeie sa nu le aibe pe toate trei!

Tonitza .. la început de drum

Astăzi mi-ar plăcea să împărtășesc cu voi neliniștea mea de mamă: ce faci atunci când copilul tău de 10 ani vine cu năstrușnica idee că vrea să dea la Liceul Tonitza. Talentul nu-i lipsește dar cu talent și multă matematică, zic eu ca mamă, ar merge la Arhitectură. Ea nu și nu că vrea la Tonitza. Se știe că pentru proba practică sunt copii care fac meditații ani de zile dar ce te faci cu puiul tău care ține morțiș să dea proba practică.
În primul rând, eu ca mamă, nu pot să-i spun copilului să nu încerce , și mi-ar place să rămână în școala care este: aproape de casă, profesori buni, prieteni și colegi. Am încercat să-i explic că la Tonitza nu face doar pictură, desen și modelaj cum își închipuie ea și că va avea mult mai mult de muncă dar nu am avut niciun succes.
Mi-am luat inima în dinți, am făcut copie legalizată după certificatul de naștere, am făcut rost de adeverință de la școală cum se cere si mă duc să înscriu copilul unde vrea ea cu speranța că poate sunt alții mai bine pregătiți și rămâne cu experiența unui examen.
Intrebarea cea mai bună ar fi: daca trece examenul, ce fac?

Maxima zilei

Singura diferență dintre un om bogat și unul sărac este felul în care iși folosesc timpul - Robert Kiyosaki

Stiati ca?

Maria Tanase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… Înscrisă la concursul “Miss România” la numai 15 ani, tânăra adolescentă pică însă proba costumelor de baie? La 16 ani, trăieşte o poveste de dragoste cu un tânăr medic care o lasă gravidă. Maria avortează şi această intervenţie o va mutila pe viaţă, fiindcă niciodată nu va mai putea avea copii iar neîmplinirea maternităţii o va măcina mereu asumându-şi-o ca păcat şi pedeapsă.

…La doar 21 de ani urcă pe scenă, dar nu ca să cânte ci ca actriţă în trupa “epopeicului” Constantin Tănase?

…Asocierea Mariei Tanase cu ruralul si folclorul romanesc i-a estompat calitatea sa boema, citadina, moderna si uneori controversata; in plus, si propaganda comunista a contribuit la o anumita imagine “conforma” dar deformata a ei?

…Maria Tănase înseamnă şi înregistrări în Londra sau la studiourile Columbia din Viena la numai 24 de ani, prezenţa la faimosul 1939 New York World’s Fair, o idilă cu Brâncuşi în Paris, o rezervare permanentă la Casa Capşa, cenzura drastică a regimului legionar sau urmărirea continuă a Securităţii comuniste?

Turnul de Simon Toyne

"Pentru prima data in istoria ei, inexpugnabila Citadela din inima orasului Ruina isi va deschide portile in fata lumii de dincolo de zidurile ei. De ce tocmai acum?....."

Asa apare al treilea volum al Trilogiei Sancti de Simon Toyne. Cunoscatorii si fanii il asteapta de aproape 1 an dupa Sanctus si Cheia. Turnul promite sa ne dezvaluie, in sfarsit, ceea ce se promite a fi un nou inceput sau Sfarsitul Zilelor.

O lectura placuta si mult timp liber ...

Nebunia este pretul pe care il platim pentru a fi umani!