marți, 29 septembrie 2015

Imi masor valoarea in functie de gradul de invidie din jurul meu.



Nu este usor sa treci cu vederea rautatile zilnice si nemasurate din fiecare clipa, asa ca am incercat sa ma autoeduc. Cum? Simplu . Dai “ignore” si treci mai departe …. si inca ceva: ii injuri in gand (asta la inceput) asa ca o descarcare de energie negativa. Ideal ar fi ca injuratura din gand sa fie insotita de un zambet larg si tampit care sa creeze o iluzie de acceptare a realitatii.
Dupa un timp, lung, poate prea lung pentru cat de repede am dori noi sa ne fie bine, te obisnuiesti cu idea ca nu te poti lupta cu morile de vant si treci mai departe. Ai la inceput senzatia de vinovatie sau de rusine ca incerci sa fii meschin intr-o lume in care nu prea exista sinceritate, dar iti trece si asta.
Am citit de curand un mesaj foarte interesant: “daca nu esti invidiat nu este valoros, daca nu esti barfit nu existi”. Nimic mai adevarat. Desi te deranjeaza idea ca tot timpul este cineva cu ochii pe tine, daca iti tot repeti ca esti bun in ceea ce faci si numai invidiosii incearca sa te darame, atunci increderea in propria persoana se intareste. E greu pana depui primul strat, caci la al doilea déjà “unghiile se intaresc”.

Incercati si voi. La mine a mers. La voi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu