marți, 29 septembrie 2015
Earn money ….. episodul 2 – Afilierea
În primul episod v-am povestit despre cum să faci bani pe net sau mai bine zis cum să încerci să faci bani pe net și anume: metoda PTC.
Am terminat cu click-urile (mint: mai încerc din când în când dar încă nu am ajuns nici la 0.50 cenți , când o să adun 1 Euro promit să vă spun) și am căutat alta metodă. Nu pot să neg: nu am gândit singură o metoda , nu sunt chiar geniu, dar am căutat mult pe internet și am găsit niște oameni deștepți și simpatici și dispuși să învețe pe oricine (unii contra cost, scump chiar pentru cineva care nu are bani nici de domeniu) cum se pot face bani pe net.
Am aflat în schimb despre afiliere. Îți plac anumite site-uri? Ești “fanul” lor? Atunci încearcă să te afiliezi prin blogul sau site-ul tău.
Ce-i această metodă de afiliere? Afilierea este o formă de marketing bazată pe modelul cost per acțiune. Adică tu, afiliat, ești plătit pe fiecare acțiune făcută în beneficiul advertiserului. Iar eu am să vă explic exact cum se întâmplă asta.
In cadrul blogului , la un moment dat (eu încă aștept confirmarea de la firmele la care m-am afiliat) o să apară bannere cu produsele firmelor respective.
Ei bine, dacă tu dai click pe bannerul respectiv, pentru că ție ți se pare interesantă reclama, eu nu primesc fix nimic. Și abia aici intervine partea cea mai interesantă, căci prin marketingul afiliat nu primești bani pe click-uri, ci exclusiv pe vânzările care provin din click-urile tale. Iar totul se întâmplă legal, căci se semnează un contract în urma căruia cei de la firma la care te-ai afiliat se angajează să-ți rețină procent din câștiguri și să-i plătească statului. Trebuie să te gândești bine daca vrei să faci treaba asta, deoarece, de multe ori, procentul poate ajunge și până la 30%.
Dacă un cititor intră pe bannerul respectiv și i se pare un produs atât de interesant și de util încât decide să-l și cumpere, tu primești o cotă parte din banii produsului respectiv.
Sper că până acum v-am fost de folos și promit să vă țin la curent cu ”afacerea” online.
Imi masor valoarea in functie de gradul de invidie din jurul meu.
Nu este usor sa treci cu vederea rautatile zilnice si
nemasurate din fiecare clipa, asa ca am incercat sa ma autoeduc. Cum? Simplu .
Dai “ignore” si treci mai departe …. si inca ceva: ii injuri in gand (asta la
inceput) asa ca o descarcare de energie negativa. Ideal ar fi ca injuratura din
gand sa fie insotita de un zambet larg si tampit care sa creeze o iluzie de
acceptare a realitatii.
Dupa un timp, lung, poate prea lung pentru cat de
repede am dori noi sa ne fie bine, te obisnuiesti cu idea ca nu te poti lupta
cu morile de vant si treci mai departe. Ai la inceput senzatia de vinovatie sau
de rusine ca incerci sa fii meschin intr-o lume in care nu prea exista
sinceritate, dar iti trece si asta.
Am citit de curand un mesaj foarte interesant: “daca
nu esti invidiat nu este valoros, daca nu esti barfit nu existi”. Nimic mai
adevarat. Desi te deranjeaza idea ca tot timpul este cineva cu ochii pe tine,
daca iti tot repeti ca esti bun in ceea ce faci si numai invidiosii incearca sa
te darame, atunci increderea in propria persoana se intareste. E greu pana
depui primul strat, caci la al doilea déjà “unghiile se intaresc”.
Incercati si voi. La mine a mers. La voi?
luni, 28 septembrie 2015
Earn money..... episodul 1 - cum faci bani online
Buna ziua tuturor acelora care ar dori sa-si mareasca
veniturile in aceste timpuri grele si pacatoase. Nu am gasit inca reteta imbogatirii dar nici nu m-am
dat batuta. Ma vad nevoita sa dezamagesc majoritatea care spera sa
gaseasca in scrierile mele o metoda simpla si rapida de a face un banut in
plus. Nu stiu cum se face dar, cum incepe scoala si gradinita, nu-mi mai ajung
banii nici sa ma uit pe fereastra. Adevarul este ca ploua mult si daca asta ar
face sa fie cu bani nu mi-as face mari probleme. Ciuda mare este ca avem la
indemana o serie de surse si resurse : internet, bloguri, cap, minte in cap,
maini dibace, idei, scopuri si multa, multa speranta. De fapt asta moare
ultima.
Promit solemn, cand descopar reteta perfecta, s-o
impartasesc cu voi.
Deocamdata am inceput cu prima si clasica idée de a
face bani pe net. Dupa cautari indelungi pe net si pe dexonline, deoarece nu
sunt un as in ale computerului si internetului, am aflat ce inseamna SCAM
(adica nu e de bine, iti pierzi timpul de pomana, adica nu faci bani – site nesigur
sau care nu plateste), am aflat ce inseamna PTC ( un site care te plateste daca
dai click pe reclame ) dar aveti nevoie de un munte de rabdare sau o maimuta ca
animal de casa, ca iti trebuie mult timp ca sa scoti 1 Euro sau un 1 Dolar, am
aflat care site-uri platesc si intr-un final am realizat ca mai multe de
invatat despre net. De exemplu ce este un cont PAYZA sau PAYPAL. Se pare ca
este un cont in care o sa-ti fie livrati banii castigati pe net (asta in masura
in care cei de Spitalul 9 iti dau voie sa-ti verifici balanta, caci acolo
ajungi dupa ce dai click-uri cale de o intretinere sau o factura la lumina), si
revenind la contul nostru … trebuie afiliat la un cont real de banca , respectiv
un card care se presupune ca-l ai déjà si ar fi ideal sa fie si VISA. Aici
apare o problema delicata : daca ai un cont déjà deschis si un card pentru
acest cont ar fi ideal sa nu il folosesti pentru contul PAYPAL. Exista o serie
de tipi, mai norocosi ca noi si cu mai multa minte si timp liber, care pot
sparge codurile (care or fi alea ca eu nici
nu am ajuns sa-mi pun coduri si parole) si iti pot goli nu numai contul
de PAYPAL dar si contul al care este legat acesta, adica contul tau de salariu
si asa muncit din greu.
Multe inca nu stiu dar continui SAGA : “cum sa o iei
raza incercand sa faci si tu un ban in plus ca sa supravietuiesti “, in alte postari
cu noutati (pentru mine, poate altii rad la ora asta de chestii de genul) si
metode inedite.
Daca aveti voi idei si ati reusit cumva sa le puneti
in practica nu ezitati sa le impartasiti.
O zi
minunata in suflete caci afara mai bine nu iesi.
joi, 24 septembrie 2015
Slabiciune
Cand simti ca nimic pe lumea asta nu-ti mai poate da putere, poate doar Dumnezeu sa te intareasca un pic, si nimeni nu este langa tine sa te tina de mana sau sa-ti spuna pe unde s-o apuci, mintea ce ne-a fost data isi indeplineste atributiile. Sunt clipe in care iti iei capul in maini si te intrebi pana unde si cat mai pot sa duc.
Oboseala din trup si suflet este una placuta. Imi place sa fiu mama si sotie si prietena si colega iar cand vine seara simt ca imi tremura picioarele si pleoapele se inchid din mers, dar mai stiu ca am avut o zi plina si nimic nu imi poate lua asta. Nu ma plictisesc si imi traiesc fiecare clipa a vietii mele intr-un ritm pe redepe inainte si nu imi pare rau.
Si totusi...
Exista intrebari pe care daca le-ati pune s-ar putea sa primiti un raspuns care sa va uimeasca. Ajutorul pe care il speram in sufletul meu a venit cand ma asteptam mai putin. Si nu atrebuit decat sa-mi iau inima in dinti si sa spun ce ma doare. Nu sunt o persoana bisericoasa dar la "Cere si ti se va da" nu am ce sa comentez. Cel mai greu pentru mine, in schimb, a fost sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu trebuie sa mai fac eu. Am incercat chiar si un sentiment de vinovatie la un moment dat. De ce? Mintea mea bolnava imi obliga trupul sa poarte intreg universul in brate cu toate greutatile, rautatile, nimicurile, bucuriile, termene limita si cam tot ce incape intr-un spirit agitat.
Cu binele te obisnuiesti repede - spune o vorba din batrani, si cum soarele rasare si maine din acelasi loc ar fi bine sa luati in considerare ca a cere ajutor nu este o dovada de slabiciune ci dimpotriva este un act de curaj sa-ti recunosti limitele.
Profund respect pentru persoanele care au curaj sa schimbe ceva in viata lor si cum ar spune OSHO "Încetează să te judeci. În loc de a te judeca, trebuie să începi să te accepţi cu toate imperfectiunile tale, cu toate slăbiciunile, toate erorile, toate eşecurile. Să nu-ţi ceri să fii perfect. Asta ar însemna să-ţi ceri imposibilul şi desigur că te vei simţi frustrat. La urma urmei, eşti doar o fiinţă umană."
Oboseala din trup si suflet este una placuta. Imi place sa fiu mama si sotie si prietena si colega iar cand vine seara simt ca imi tremura picioarele si pleoapele se inchid din mers, dar mai stiu ca am avut o zi plina si nimic nu imi poate lua asta. Nu ma plictisesc si imi traiesc fiecare clipa a vietii mele intr-un ritm pe redepe inainte si nu imi pare rau.
Si totusi...
Exista intrebari pe care daca le-ati pune s-ar putea sa primiti un raspuns care sa va uimeasca. Ajutorul pe care il speram in sufletul meu a venit cand ma asteptam mai putin. Si nu atrebuit decat sa-mi iau inima in dinti si sa spun ce ma doare. Nu sunt o persoana bisericoasa dar la "Cere si ti se va da" nu am ce sa comentez. Cel mai greu pentru mine, in schimb, a fost sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu trebuie sa mai fac eu. Am incercat chiar si un sentiment de vinovatie la un moment dat. De ce? Mintea mea bolnava imi obliga trupul sa poarte intreg universul in brate cu toate greutatile, rautatile, nimicurile, bucuriile, termene limita si cam tot ce incape intr-un spirit agitat.
Cu binele te obisnuiesti repede - spune o vorba din batrani, si cum soarele rasare si maine din acelasi loc ar fi bine sa luati in considerare ca a cere ajutor nu este o dovada de slabiciune ci dimpotriva este un act de curaj sa-ti recunosti limitele.
Profund respect pentru persoanele care au curaj sa schimbe ceva in viata lor si cum ar spune OSHO "Încetează să te judeci. În loc de a te judeca, trebuie să începi să te accepţi cu toate imperfectiunile tale, cu toate slăbiciunile, toate erorile, toate eşecurile. Să nu-ţi ceri să fii perfect. Asta ar însemna să-ţi ceri imposibilul şi desigur că te vei simţi frustrat. La urma urmei, eşti doar o fiinţă umană."
miercuri, 23 septembrie 2015
Louis Zamperini - unbroken
Sau cum ar spune unii "De neinvins". Ultima carte citita si plina de emotii. Nu stiu daca ati aflat dar s-a facut un film, in regia Angelinei Jolie. Dar nu asta conteaza. De fapt nimic din viata noastra meschina si falsa nu mai conteaza daca o raportam la dramul de noroc pe care a putut un om sa-l aiba in viata lui. Cand te gandesti ca noi, majoritatea, ne plangem ca ploua sau ca s-a scumpit benzina iar suflete chinuite si pline de speranta ne pot da lectii de viata fara sa clipeasca. Cartea este mai mult un documentar si ti-e povestita ca si cum ai sta la o cafea si cineva ti-ar nara intamplari vechi. Nu-ti vine a crede dar chiar asa s-au intamplat si nu poti descrie povestea, trebuie citita.
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-de-divertisment/carti-ecranizate/de-neinvins-236156.html
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-de-divertisment/carti-ecranizate/de-neinvins-236156.html
joi, 17 septembrie 2015
Legatura
Am incercat sa imi impun o conversatie intre suflete cu copilul meu. Nu am reusit nici sa ajung la ea cu atat mai putin sa vorbim. In sufletul meu e o lupta, in al ei e liniste ca un univers plin de stele negru cu sclipiri orbitoare. Incerc iar si iar si am ajuns la un fapt concret: o legatura de suflet invizibila cu copiii mei este mai palpabila decat o imbratisare printre lacrimi. Imi place ce simt: ca influentez drumul lor prin simplul fapt ca eu cred si sper ca vor fi bine, nu bine, perfect. Viata este o lupta si eu ii sustin dincolo de orice asteptari pe care le au ei de la mine.
Nimic pe lumea asta nu poate sa interzica iubirea unei mame pentru copiii ei, iubirea mea pentru ai mei este infinita si neconditionata iar meseria de mama nu vine cu manual de folosire si nu primesti instructiuni cand pornesti la drum. Faci ce crezi ca este mai bine pentru copilul tau si speri ca faci ceea ce este corect. Copiii sunt diferiti, au spirite diferite si idei profunde, au viziuni colorate in viata si nu seamana unul cu altul. Asa ca nimeni si nimic nu te poate invata ce sa faci.
Cand am realizat ca trebuie sa fiu alaturi de ea, am inceput sa ii vorbesc in gand, s-o cred asa cum as vrea eu sa fie sau cum ar trebui sa fie, dar OARE nu ar fi mai bine sa fie asa cum este ea de fapt? Cine imi da mie dreptul s-o modelez doar fiindca asa trebuie? Poate daca o las fie EA, o sa am surpriza sa fie mai bine decat am sperat eu pentru ea. Nu-ti trebuie decat mult, mult, mult curaj. E greu sa te tragi deoparte si sa privesti, poate doar sa intervii din cand in cand cu o mana sau o umbrela pe langa ea.
Suflete puternice - copiii mei.
Suflet speriat si inconstient - eu.
Ganduri - o multime.
Planuri - in zadar.
Speranta - drumul infinit.
In zadar - o multime de ganduri.
O multime - pericole, experiente, dealuri, bucurii, zambete.
Eu - mama sau....
Copiii mei - Darul lui Dumnezeu.
Nimic pe lumea asta nu poate sa interzica iubirea unei mame pentru copiii ei, iubirea mea pentru ai mei este infinita si neconditionata iar meseria de mama nu vine cu manual de folosire si nu primesti instructiuni cand pornesti la drum. Faci ce crezi ca este mai bine pentru copilul tau si speri ca faci ceea ce este corect. Copiii sunt diferiti, au spirite diferite si idei profunde, au viziuni colorate in viata si nu seamana unul cu altul. Asa ca nimeni si nimic nu te poate invata ce sa faci.
Cand am realizat ca trebuie sa fiu alaturi de ea, am inceput sa ii vorbesc in gand, s-o cred asa cum as vrea eu sa fie sau cum ar trebui sa fie, dar OARE nu ar fi mai bine sa fie asa cum este ea de fapt? Cine imi da mie dreptul s-o modelez doar fiindca asa trebuie? Poate daca o las fie EA, o sa am surpriza sa fie mai bine decat am sperat eu pentru ea. Nu-ti trebuie decat mult, mult, mult curaj. E greu sa te tragi deoparte si sa privesti, poate doar sa intervii din cand in cand cu o mana sau o umbrela pe langa ea.
Suflete puternice - copiii mei.
Suflet speriat si inconstient - eu.
Ganduri - o multime.
Planuri - in zadar.
Speranta - drumul infinit.
In zadar - o multime de ganduri.
O multime - pericole, experiente, dealuri, bucurii, zambete.
Eu - mama sau....
Copiii mei - Darul lui Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)