A trecut si Duminica. V-aș lăsa să ghiciți de ce sunt așa de impresionată dar nu mă rabdă inima. Simplu: am redescoperit plimbatul în parc ”în doi”. DAA . Așa: de mână ca în tinerețe, fără copiii care strigă după tine, fără rucsacul cu apă, șervețele, biscuiți care îți rupe umărul la fiecare plimbare, fără rachetele de badminton pe care le cari de fiecare dată și cu care nu se joacă nimeni, fără teniși comozi ca să poți alerga după copii când vin bicicletele, fără tricicleta pe care o târăști după tine când îi obosesc picioarele piticului, FĂRĂ GRIJI.
Am câștigat o invitație la un spectacol în grădina de vară din parcul Herăstrău. Până aici nimic special. Dacă trec cu vederea faptul că spectacolul a fost mai mult decât penibil (mă vedeam în anii `80 când mă duceam cu ai mei la mare și participam la tot felul de spectacole prin Mamaia) pot spune că a fost chiar relaxant. De ani buni nu am mai mers prin parc ținându-ne de mână ca doi porumbei fără nicio grijă. Iar când am ajuns acasă, obosită și cu picioarele umflate de atâta umblat dar cu capul limpede și într-un ZEN total, mi-am dat seama că ar trebui să facem astfel de plimbări mai des. Singuri. Fără copii sau prieteni. Fără comentarii și idei cu care trebuie să fim de acord. Doar noi doi.
Dar ..... când?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu