Mirela ... gateste supa cu crutoane

Buna ziua , fetelor,

Solemna, serioasa si incurcata in vremurile cotidiene, astazi nu pot decat sa va impartasesc din experienta mea de mamica. Adica: nu s-a intamplat niciodata sa gatesti o supa si sa nu fie apreciata?
Mie tocmai mi s-a intamplat. Am facut o supa ,  zic  eu sanatoasa, din multe legume cu taitei de casa, dar... din cauza ardeiului verde a iesit amara. Nu foarte amara dar suficient cat sa nu fie prea apreciata.
De bine ce ieseam din piele de mandra ce eram, de supa mea, iaca-ta ca nu aveam ce sa pun pe masa la pranz. Supa era felul pricipal. Nasucurile se strambau care mai de care iar eu intr-o clipa de genialitate fac un castron mare de crutoane (bucatele mici de paine stropite cu un pic de ulei de maslina si doua graunte de sare la cuptor cam 15 minute la 200 grade) si schimb meniul.
Mare mi-a fost  mirarea si incantarea , nu pot sa neg, sa observ cum se bat , pe crutoane mai mult, sa ceara o portie de supa in plus.

Am salvat ziua de sambata , mai precis, pranzul... si fericirea mea imensa s-a transformat subit la intrebarea: "Si asta seara ce mancam?"

Pofta buna,

CARAGIALE, ION LUCA - Vizită ... ( Rezumat)

CARAGIALE, ION LUCA - Vizită ... - Rezumat

      Eroul face o vizită Mariei Popescu de Sfântul Ion şi aduce fiului doamnei o minge. Mama vorbeşte despre cat de mult se ocupa de educaţia copilului, si povestete ca de aceea lipseste atat de mult de la teatru si de la petreceri. Ionel este gata să răstoarne maşina de făcut cafea şi să verse spirtul.  Jupaneasa cere ajutor si doamna îi sare în ajutor, îi spune băiatului că dacă se aprinde spirtul şi el se arde, ea moare, apoi îl sărută. Ionel se urcă pe un cal de lemn, bate toba şi suflă din trompeta foarte tare. Musafirul ii face observatie ca face prea multa galagie si Ionel lasa deoparte toba si trompeta.
      Copilul fuge spre slujnica care aduce cafeaua, doamna se grăbeşte să o apere, iar copilul o loveşte pe mama cu sabia în obraz.
      Doamna ii da voie musafirului să fumeze, spune că soţul ei fumeaza şi chiar şi lui Ionel îi place tutunul. Ionel ia o ţigara de la musafir, cere un foc şi fumează. Băiatul aruncă mingea care răstoarnă cafeaua vizitatorului, îl opăreşte şi ii pătează pantalonii.
      Mama este disperată când Ionel leşină din cauza ţigării, dar musafirul îl readuce uşor în simţiri, îi aminteşte că tutunul este dăunător, apoi pleacă.
      Ajungând acasă, îşi dă seama că, atunci când Ionel a ieşit cu cheseaua în vestibul, i-a turnat dulceaţă în şoşoni.

Domnul Goe I.L Caragiale (rezumat)

Domnul Goe

În această schiţă autorul ne prezintă comportamentul unui copil răsfăţat. Acesta este dus de mama, mătuşa şi bunica lui la Bucureşti.

În tren, Goe face o mulţime de prostii. Mai întâi scoate capul pe fereastră şi îi zboară pălăria cu tot cu bilet. Apoi cade în nas iar după aceea se blochează în toaletă.

Goe trage şi semnalul de alarmă şi trenul se opreşte brusc. Ca să nu fie pedepsit, mam’mare se preface că doarme cu băiatul în braţe.

Goe ajunge la Bucureşti fără să fie pedepsit pentru poznele lui şi este în continuare răsfăţat de cele trei cucoane.

Bubico de Ion Luca Caragiale (rezumat)

Bubico de Ion Luca Caragiale (rezumat).

În cîteva minute, pleacă trenul. Autorul acestei povestiri, aleargă la casa de bilete, apoi pe peron spre tren, şi , în sfîrşit ajunge în vagon. Aici găseşte un compartiment mai comod în care se află deja o damă, ce era însoţită de un căţel lăţos, plin de funde, de panglici roşii şi albastre. Cum a intrat în compartiment, căţelul, pe nume Bubico, a şi început să-l latre ca pe un răufăcător. Cocoana, încerca cu multă blîndeţe să-şi potolească potaia. Dar, nu trecu multă vreme si apăru conductorul. Bubico, parcă scos din minţi începu sa latre la acesta, mai ales atunci cind cocoana îi întinse biletul ei. Din nou, aceasta, încearca cu multa dragoste in glas sa-l potoleasca pe Bubico, mîngîindu-l  ,,mumos,, Cocoana îşi aprinde o ţigară.... vreau să-mi aprind şi eu, îmi dau seama că nu am chibrituri şi încerc să mă apropii de cocoană pentru un foc, însă iar sunt lătrat de jigodie. Într-un final încerc să mă apropii de căţel, făcîndu-i complimente, dîndu-i bomboane. Dar, în mintea mea plănuiam cu totul altceva. Cocoana măgulită de apropierea dintre mine si Bubico, a început să-mi povestească ce a păţit căţelul cu Bismarck, cîinele ofiţerului Papadopolinii. Ba chiar mi-a povestit şi genealogia favoritului Între timp îl servea pe ,,băiatul mamiţii,, cu zăhărel şi lapte, serveşte şi ea, lapte din acelaşi pahar. Eu ajung la capătul răbdării, îl iau pe Bubico în braţe şi deschid geamul în ideea de a mai aerisi compartimentul, apoi Bubico dispare ca un porumbel alb în noaptea neagră. L-am aruncat pe geam, cocoana înebunită de disperare trage semnalul de alarmă şi leşină. Ajunşi la destinaţie, cocoana zdrobită de nenorocire se deşteaptă din leşin, iar eu îi spun adevărul şi dispar în noapte. Ea leşină din nou...