VOT... Romania 2014

Cetăţeanul: Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană Joiţico... Las' că ne cunoaştem... Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ţinem de d. Nae Caţavencu... e din Soţietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughite) apropritar, eu pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (şovăie.)

Astfel ne-am trezit cu toții că nu știm sau mai bine zis : nu avem cu cine vota. Nu am pretenția de la mine că mă pricep la politică dar nici să nu-mi dau cu părerea nu-mi permit. Sunt român în România și vreau ce este mai bine pentru copiii mei. Nimic mai simplu până aici. Marea mea problemă este cu cine? Nu am avut parte de dezbateri politice televizate între ”pretendenții” la titlu, nu am văzut niciun program de guvernare pentru viitor, doar atacuri personale, injurii și  culmea: toate prin ziare.
A venit și ziua de Duminică, ne-am îmbrăcat frumos și am mers să votăm. A mers și fata mea cea mare, de 11 ani, cu mine. Trebuie să învețe copilul ce înseamnă să ajungi un cetățean model. Seara am urmărit cu interes rezultatele alegerilor. La televizor cei doi ”favoriți” își etalau fericiți zâmbetele și explicațiile.
”Doar ăștia doi au rămas acum?” a întrebat fata mea.
”Da”, îi răspund eu.
”Păi, ăștia nu știu nici să vorbească, nici cât mine.. ” și râde.
”Fiecare cum știe și cum a învățat” îi răspund eu cu speranța că nu-și va mai face probleme și își va vedea de treabă.
”Păi, și tu acum cu cine mai votezi?” insistă ea și se uită la mine așteptând, probabil, un răspuns așa ca de la mami, care să lămurească misterele universului. Eu mă uit la ea și dau din umeri. Îi spun că mă gândesc și când mai mergem la vot o iau cu mine. Îi spun să se uite bine la televizor că trăiește istoria pe pielea ei cum am trăit-o și noi în 1989 și că o să aibă ce povesti când o să fie mare așa cum povestim și noi.

RESPECT