Planuri mari, bani putini dar HAI ca iese...

Revin cu forte noi si multe aventuri. Aproape e gata. Cand spun aproape inseamna ca mai am loc in casa doar cat sa intru pe usa iar sa ajung in bucatarie a devenit sport extrem. Dar nu mai e mult si o sa pot sa imi pun o patura pe jos sa dorm, macar sunt la mine acasa. E adevarat ca din cauza geamurilor deschise non-stop nu cred ca mai exista vreo insecta pe afara, toate sunt in casa. In curand o sa semene cu Muzeul Antipa cand deschide expozitie de fluturi vii. Dar nu v-am povestit despre praf. Cred ca nici pe luna nu este asa de mult. Cine a avut dramul de nebunie sa se apuce de zugravit stie despre ce vorbesc. Nimic nu se compara mai mult cu praful selenar din sifonierul meu. Mint, din canile de cafea, din acvariul cu pesti, din pantofii pusi in cutii. Acum stiu ca nu exista garantie suficient de mare pentru un aspirator. Iar cei care au avut proasta inspiratie sa dea garantie unui aspirator 5 ani , ar trebui sa se gandeasca mai bine. Sau poate ar trebui sa intrebe cand completeaza garantia: "Intentionati sa zugraviti? Da? Atunci nu va putem da garantie pentru acest produs.". Sincer, aspiratorul meu nu a decedat, inca, dar nici viata usoara nu are.
Nu vreau sa tin teoria aspiratorului care vrea sa fuga in lume si nici nu vreau sa demoralizez pe nimeni dar dupa cum se zice: romanu` n-are noroc dar se pricepe la tot , asa ca am reusit sa termin cu zugraveala. N-a fost usor dar macar a fost repede. Ca avusei niste baieti harnici care s-au straduit si au terminat.

Deci .. spor si rabdare

Planuri mari si bani putini

Buna dimineata,
Revin in forta cu ganduri si planuri mari cum numai un roman isi poate face cand nu gaseste altceva de facut. Mai concret: am descoperit ca paturile copiilor mei au devenit insuficiente, ce tupeu pe ei sa creasca, deci e cazul sa caut mobila potrivita pentru ei. Nimic mai simplu dar ar trebui un pic zugravita camera si holul si dormitorul si schimbat parchetul si usile si alt covor si cine mai stie ce.....
Am pus mana pe o foaie de hartie si am inceput sa fac o lista. Am trecut lucrurile mari si scumpe apoi pe cele mici si ieftine, ce mai trebuie pe langa, ce nu trebuie, ce e posibil sa trebuiasca si dupa ce am terminat de conjugat verbul "a trebui" am ajuns la "a face" - a face bani cu care sa-mi pun planul in aplicare. Am calculat cat e salariu si am consultat lista de prieteni care mi-ar da daca as ramane in pana. N-am gasit. No Problem. Il sunam pe tati, ca doar d`aia munceste el pe la straini, ca sa ne facem si noi lucruri prin casa, cum zice romanul. El, ca om de casa si muncitor, cum il stim, face pe dracu` in patru si o sa trimita si el ceva.
Pana acum toate bune: am planuri, am lista, am surse putine si zgarcite dar am, nu-mi mai ramane decat sa ma apuc de treaba.
Acum am in plan studiul de piata pentru materiale si chestii necesare care banuiesc eu ca ar trebui si foarte multa energie. Banuiesc ca energia este suficienta pentru ce am eu de facut ca bani inca nu am , mobila nu este foarte usor de gasit iar oameni care faca treaba in locul meu nu se gasesc la orice colt de strada.
Dar nu-mi pierd speranta ca altfel nimeni nu ar mai face nimic niciodata iar eu ma bizui mult pe faptul ca romanul e inventiv si o sa gasesc eu ceva.
Spor.